Atnaujinkite slapukų nuostatas

El. knyga: Expunere despre metoda

  • Formatas: 176 pages
  • Serija: Colectia Libra Magna
  • Išleidimo metai: 25-Apr-2023
  • Leidėjas: Editura Paideia
  • Kalba: rum
  • ISBN-13: 9786067485707
  • Formatas: 176 pages
  • Serija: Colectia Libra Magna
  • Išleidimo metai: 25-Apr-2023
  • Leidėjas: Editura Paideia
  • Kalba: rum
  • ISBN-13: 9786067485707

DRM apribojimai

  • Kopijuoti:

    neleidžiama

  • Spausdinti:

    neleidžiama

  • El. knygos naudojimas:

    Skaitmeninių teisių valdymas (DRM)
    Leidykla pateikė šią knygą šifruota forma, o tai reiškia, kad norint ją atrakinti ir perskaityti reikia įdiegti nemokamą programinę įrangą. Norint skaityti šią el. knygą, turite susikurti Adobe ID . Daugiau informacijos  čia. El. knygą galima atsisiųsti į 6 įrenginius (vienas vartotojas su tuo pačiu Adobe ID).

    Reikalinga programinė įranga
    Norint skaityti šią el. knygą mobiliajame įrenginyje (telefone ar planšetiniame kompiuteryje), turite įdiegti šią nemokamą programėlę: PocketBook Reader (iOS / Android)

    Norint skaityti šią el. knygą asmeniniame arba „Mac“ kompiuteryje, Jums reikalinga  Adobe Digital Editions “ (tai nemokama programa, specialiai sukurta el. knygoms. Tai nėra tas pats, kas „Adobe Reader“, kurią tikriausiai jau turite savo kompiuteryje.)

    Negalite skaityti šios el. knygos naudodami „Amazon Kindle“.

Expunere despre metodăeste un tratat filosofic și autobiografic publicat de RenĆ© Descartes Ć®n 1637, cunoscut drept sursa celebrului citat ā€žJe pense, donc je suisā€ (ā€žGĆ¢ndesc, deci existā€). Cartea marchează o cumpănă Ć®n gĆ¢ndirea europeană; este o autobiografie intelectuală Ć®n care autorul evidențiază diferența dintre matematică și științele experimentale și măsura Ć®n care fiecare om poate găsi adevărul. BazĆ¢ndu-se pe propriile sale cercetări de geometrie, optică, astronomie și fiziologie, Descartes a dezvoltat metoda ipotetică care caracterizează știința modernă, iar aceasta a ajuns curĆ¢nd să Ć®nlocuiască metodele tradiționale derivate de la Aristotel. Multe dintre cele mai radicale idei ale lui Descartes - cum ar fi diferența dintre percepțiile noastre și realitățile care le determină - au fost extrem de influente Ć®n dezvoltarea filosofiei moderne.


Ā 


Tratatul este Ć®mpărțit Ć®n șase părți: Ć®n prima se găsesc diverse considerații referitoare la științe; Ć®n a doua, principalele reguli ale metodei pe care autorul a descoperit-o, Ć®n a treia, cĆ¢teva reguli ale ştiinÅ£ei moralei, deduse din această metodă; Ć®n a patra, raționamentele prin care el stabilește existența lui Dumnezeu și a sufletului omenesc, care sunt fundamentele metafizicii sale; Ć®n a cincea, ordinea Ć®ntrebărilor fizice pe care le-a investigat și, Ć®n special, explicarea bătăilor inimii și a unor păreri neclare referitoare la medicină, precum și diferența dintre sufletul omului și cel al animalelor; și, Ć®n ultima, ce socoteşte autorul că trebuie căutat spre a progresa Ć®n continuare Ć®n cercetarea naturii şi ce consideraÅ£ii l-au determinat să scrie.


Ā 


Acesta este o ediÅ£ie trilingvă, care include textul latin, versiunea franceză și traducerea romĆ¢nească. Traducerea profesorului Dan Negrescu a textului latin este modernă, clară și adnotată, ideală pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu contextul intelectual al lui Descartes. Cartea include și o postfață a academicianului Gheorghe Vlăduțescu, care tratează atĆ¢t aspectele istorice, cĆ¢t și cele filosofice ale textului, permițând cititorului să interpreteze această lucrare Ć®n cadrul proiectului mai mare al lui Descartes.


Ā 


ā€žNici un lucru nu este mai egal Ć®mpărÅ£it Ć®ntre oameni decĆ¢t Ć®nÅ£elepciunea, căci fiecare socoteşte că o are Ć®ntr-atĆ¢t din belşug, Ć®ncĆ¢t nici aceia care au dorinÅ£e nesăţioase, sau pe care natura nu i-a mulÅ£umit vreodată Ć®n vreo altă privinţă, nu obişnuiesc să-şi dorească o minte mai bună decĆ¢t cea pe care o au.


Se pare că Ć®n această problemă nu trebuie creĀ­zut că toÅ£i se Ć®nşeală Ć®n egală măsură, ci, mai curĆ¢nd, că puterea de a judeca imparÅ£ial şi de a distinge adevărul de fals (pe care o numim la propriu Ć®nÅ£elepciune sau dreaptă raÅ£iune) ne-a fost Ć®nnăscută egală, nouă tuturor, de la natură. Şi astfel diversitatea părerilor noasĀ­tre nu decurge din aceea că unii am fi fost dotaÅ£i cu o mai mare putere a raÅ£iunii decĆ¢t alÅ£ii, ci doar din faptul că nu ne conducem gĆ¢ndirea pe aceleaşi căi şi nici nu tindem către aceleaşi lucruri. Căci nu e suficient să te prevalezi de spiritul Ć®nnăscut2, ci meritoriu este să te foloseşti drept de el. Sufletele mai distinse sunt Ć®ncăpătoare atĆ¢t pentru virtuÅ£ile superiĀ­oare, cĆ¢t şi pentru vicii; şi, mai mult Ć®naintează cei care, Å£inĆ¢nd mereu calea cea dreaptă, vin cu pas foarte liniştit, decĆ¢t cei care, adesea, rătăcind, păşesc mai repede.ā€


René Descartes, Expunere despre metodă